Crescatoria Ravariu Dimitrie

Am patit si eu ca multi altii: aceste fapturi gingase numite porumbei m-au vrajit de când eram copil însa tentativele de a-i creste esuau din diferite motive. Primii porumbei i-am crescut la bunici când eram la liceu iar prima experienta traumatizanta a fost când i-a mâncat o pisica . În urmatoarele zile nu am reusit decât sa iau note proaste la scoala, am zis ca ma las dar ceva s-a întâmplat, era prea târziu, "microbul" era intrat în mine . Am crescut alti porumbei si înca de pe atunci atractia maxima a fost pentru voiajori, începuse sa ma fascineze inteligenta si daruirea lor .Iarasi mi-a fost greu sa renunt la ei când am plecat în armata . A urmat o perioada când am încercat sa-i uit, m-am casatorit, mi-am facut o casa si ceva anexe . Am luat câtiva voiajori pe motiv ca se va uita fiica mea la ei si la puii lor, dar pe cine vroiam eu sa pacalesc ? În doi ani am scos pui si i-am verificat împreuna cu ceilalti columbofili din Târgu Neamt, cu pierderi minime .

Mi-am zis ca se poate iar dupa ce i-am scos pe ruta Ucraina pâna la 600 km si pâna la Braila din cauza gripei aviare, am hotarât sa ma înscriu în 2007 la AC Suceava club Falticeni . În primul rând m-a interesat selectia pasarilor, am participat la tot planul de zbor si as zice ca m-am descurcat binisor zburând iarlingii pâna la 700 km si ceilalti pâna la capat ( Gdansk 1, Gdansk 2-962 km) . Pacat ca la Gdansk 2 si la Radom am pierdut niste rezultate cu amabilitatea celor de la Suceava . Abia dupa acel an am înteles ca daca nu esti informat si nu te ocupi cât de cât de conditiile de adapost, mâncare, tratamente si de recuperare nu poti avea rezultate decât ocazional si cu pierderi mari . Un rol mare îl au si antrenamentele între etape, pe care nu prea am avut timp sa le fac nici în 2008, 2009 . Fiecare face columbofilie si dupa posibilitati, eu sper ca pe viitor oferindu-le conditii mai bune sa am si rezultate pe masura .

Crescatoria